Fiintele speciale..

   Cred ca fiecare dintre noi a intalnit, macar o data in viata, o fiinta cu adevarat speciala, sau cei norocosi, chiar mai multe..

Iata ca si eu ma consider norocoasa ..cel putin din acest punct de vedere. Am cunoscut oameni deosebiti, pe multi dintre ei inca ii mai am alaturi iar la altii a trebuit sa renunt..nu conteaza motivele..asta-i viata..

In ultimul timp am primit un ”cadou” de la viata..m-am bucurat de el ca un copil care primeste de la Mos Craciun cadoul mult dorit.. si l-am pus la loc de mare cinste, langa inima mea. Doar ca era un pic cam saltaret, si treptat am inteles ca lucrurile speciale, fiintele cu adevarat speciale, nu pot ramane blocate undeva, nu apartin unui loc..si oricat de egoista as fi vrut sa fiu, nu puteam.

Iata ca, asa cum spunea cineva, ”nu plange ca s-a terminat, bucura-te ca s-a petrecut..” chiar daca simti ca lumea nu mai are culori vii, ca totul e alb si negru, viata continua..si e mereu surprinzatoare..

Ma gandeam la proverbul (sau ce-o fi el) ”Apa trece, pietrele raman” doar ca as continua ca … da, raman, dar un pic mai la vale..caci e bine sa fim rationali dar ar fi si mai bine ca aceasta ratiune s-o imbinam cu sentimentele, caci altfel ne-am robotiza.

Si pentru aceasta fiinta speciala..nu am decat ganduri bune insotite de un profund MULTUMESC!!

Iata cateva dintre ele..

Iti doresc bucuria de a avea mereu pe cineva cu care sa imparti totul. Iti doresc incantare. Iti doresc liniste si pace. Iti doresc o viata plina si rodnica. Iti doresc sa pasesti luminos printre pomii  din care razbat trilui de pasarele, bucurandu-te de ploile de vara, painea proasptata, munca care ti-e draga. Iti doresc sa te inconjori de tot ce iti e mai drag- marea si trandafirii, nisipul fierbinte, noi anotimpuri. Iti doresc sa ai parte de una dintre cele mai minunate fericiri marunte- sa deschizi o carte pe care ai indragit-o candva, sa-i simti netezimea paginii, primele cuvinte, atat de cunoscute… Iti doresc sa ai parte de primavara – de uimirea ca totul a iesit mai bine decat ai indraznit sa speri. Iti doresc sa ai parte de bucuria unui dar facut de un copil: un buchet de papadii molesite, o broasca, o caramea turtita, un pupic.

 

Iti doresc  vant din pupa, o mare blanda, o stea luminoasa drept calauza. Si, la sfarsit, un liman al sperantei. Iti doresc zile linistite si impacarea sufletului, precum pacea florilor si a ierbii, a oceanelor licarind in lumina diminetii, a lagunelor mangaiate de valuri cuminti, a tarilor plasmuite de tine, a conversatiilor lejere cu prietenii, a drumurilor care duc la un liman, a tristetii trecute, a sperantei renascute. Iti doresc un somn linistit, vise frumoase, si dimineti fericite. Ramai o clipa in intuneric si asculta ploaia care iti bate in geamuri, zgomotul masinilor, fosnetul frunzelor. Renunta la decizii ferme, la actiuni riscante, la presiunea timpului. Lumea din fata ferestrei iti imbratiseaza tacerea, te cuprinde lin. Iti doresc sa te bucuri de stropii de ploaie care  mangaie fereastra caminului tau drag.

 

Iti doresc iubire. O atingere linistitoare, o intalnire dintre priviri, zgomotul binecunoscut al cheii in usa. Sper ca in viata sa gasesti incredere si confort, prietenie si – insasi IUBIREA. Iti doresc fericirea iubirii care nu se schimba cu schimbarea. Iti doresc clipa in care sa iti dai seama cum esti in adanc si sa te placi asa cum esti. Orice ai pierde in viata, fie sa nu pierzi nicicand iubirea. Iti doresc bucurie si pace si multumire profunda si intotdeauna, intotdeauna, IUBIRE…

 

Orice s-ar intampla crezi in tine si mergi mai departe. Daca as avea puterea sa-mi pun o dorinta pentru tine, mi-ar  veni foarte greu sa ma hotarasc ce sa-ti doresc – ce dar te-ar ajuta sa-ti gasesti fericirea. In cele din urma, insa, sunt convinsa ca as alege cel mai bun dar dintre toate – si anume curajul.

Fie ca nici un rau sa nu fie prea lung de strabatut, nici un munte prea greu de suit. Fie ca intotdeauna sa-ti gasesti cuvintele potrivite pentru a-i pune la respect pe cei agresivi – si genunchi tari pentru a te indeparta cu demnitate. Vor veni vremuri in care se va cere mult de la tine. Iti doresc sa ai curaj, putere si intelepciune. Fericirea este o calma si eterna sarbatoare care consta in mici intamplari.

 

Fericirea apare intr-un milion de forme – ca si ARTA… Tanjim dupa tot ce este maret si memorabil – sa cunoastem iubirea, prietenia, aventura, muzica si descoperirile. Dar in aceeasi masura avem nevoie de lucruri marunte si nevinovate precum: ploaia care bate in ferestre, ciupercile din iarba, curcubeele duble si painea facuta in casa. Si clarul de luna deasupra campiei, descoperirea unei carti de mult dorite, stelele. Toate lucrurile care te insufletesc si fac greoaia zi sa merite traita.

 Fii fericit cu lucrurile mici! Ele ii dau marii fericiri ocazia sa te surprinda, incetul cu incetul. Iti doresc placerile marunte – etichete de marca ivindu-se din maldarele de lucruri vandute la talcioc, seminte care se prind, rasar, si infloresc, galbenusuri duble, un prihor in varful marului, monede gasite pe jos, o omida grasa inaintand lenes intr-o tufa, un raid palpitant cu roller coaster, un pupic lipicios, o pisica tolanita pe un gard si care vrea sa fie scarpinata pe burta, un biplan in trecere care se avanta intr-un looping. O veverita in copacul tau. Un pachet neasteptat. Tren fara intarziere. Iti doresc o multime de fericiri marunte, neasteptate – o invitatie, un cadou, un zambet de la un necunoscut.

 

Fie ca, macar odata sau de doua ori in viata, sa vezi ceva extraordinar, deosebit, si neobisnuit de frumos. Iti doresc sa ai parte de incantarea ce ti-o dau plantele – miracole marunte ale altoiului si taiatului, ale semintei, bulbului si samburelui. Ale unei noi vieti iesind din pamant. Iti doresc melancolia gradinii iarna.. si dupa luni de asteptare semnele minuscule, verzi, ale primaverii. Fie sa descoperi adevarata comoara – flori si cristale de stanca, lumina soarelui si a stelelor, cantecul pasarelelor si fluturii. Minuni si mistere. Iti doresc sa afli frumusetea tacerii, gloria soarelui, misterul intunericului, forta apei, puterea linistita a pamantlui si dragostea care uneste esentele tuturor lucrurilor. Iti doresc sa cunosti fascinatia infinitei varietati a vietii animalelor.. arcuitul si napustirea pisicii. Saltul gazelelor. Indaratnicia intortocheata a ramelor. Semetia vulpilor. Nici sclavi , nici supusi ai fiintelor umane. Insotitori ai lor, demni de respect. Iti doresc increderea unei creaturi salbatice – castigata cu rabdare si iubire.

 

Iti doresc sa poti rosti cu bucurie: “Vad! Inteleg!”.

 Iti doresc  fericirea ideilor, emotia ratiunii, triumful intelegerii, claritatea vederii, ascutisul auzului, drumul spre o noua descoperire, o satisfactie din trecut ca si din prezent. Iti doresc bucuria creativitatii. Iti doresc bucuria de a stapani arta – folosirii propriilor muschi, vaslitului, mersului cu bicicleta, calaritului, manuirii culorilor pe panza, crosetatului pe fata si pe dos,  prajiturilor, motoarelor, calculelor sau a limbii franceze. Orice. Totul. Sa existe intotdeauna, intotdeauna, ceva care sa-ti doresti sa inveti, ceva care sa-ti doresti sa faci, cineva pe care sa-ti doresti sa-l intalnesti. Fie ca viata sa nu fie niciodata plicticoasa!

 

Fie sa cunosti marea fericire – si chiar daca in viata sunt si tristeti, fie sa gasesti mereu pe cineva care sa te indrume si sa te iubeasca. Iti doresc fericirea de a putea lasa trecutul in urma  – si de a gasi noi inceputuri. Iti doresc destul de multe amintiri placute care sa te ajute sa depasesti vremurile grele.

 Pierderea ne lasa goliti sufleteste – dar invata sa nu-ti inchizi nici inima nici mintea la durere. Lasa viata sa ti le umple. Pare imposibil cand soseste durerea – insa noi bucurii asteapta sa umple golul. Mi-as dori sa te pot feri de orice tristete, orice necaz, orice esec. Dar atunci ai fi izolat de toate celelalte creaturi de pe planeta… Daca as putea sa iti dau ceva, atunci ti-as darui o temelie linistita a vietii, ca ea sa-ti ramana calma si sigura, indiferent ce s-ar intampla. Pastreaza fericirea cu atentie. E imprumutata…

 

Oare ce ti-as darui  daca as avea puterea?

 Sansa de a-ti folosi toate aptitudinile bune si inteligenta – pentru a influenta in bine lumea…..Curajul de a rabda si de a evolua….O viata care sa merite traita. Iti doresc…noi competente, noi perspective, noi experiente….Bucuria de a fi mereu surprins de propriile tale aptitudini…Fericirea de a fi apreciat de un expert din domeniul in care lucrezi….Fericirea ca ai realizat un lucru important.. Fie sa poti face un lucru de care sa fii mandru – chiar daca aparent pare lipsit de importanta. Fie ca aptitudinile tale sa atinga maiestria.

 

Fie ca intotdeauna sa fii de folos cuiva…sa fii mereu surprins de propriile aptitudini….sa te indragostesti in realitate si nu in iluzie. Fie sa gasesti intotdeauna cuvintele potrivite pentru a-i pune in banca lor pe dusmani – si destula putere pentru a merge drept, inainte, cu demnitate. Fie sa afli ceea ce vrei sa faci cu adevarat, si sa faci bine. Iti doresc noi comptetente, noi perspective, noi experiente. Iubiri, prieteni, satisfactii. Fie ca zilele tale sa fie pline de rasete. Rasete in soapta, rasete in hohote.. rasete care incununeaza succesul, rasete care izvorasc din bucurie. Iti doresc fericirea de a gasi cuvinte potrivite pentru cei necajiti, pentru cei bucurosi si norocosi, pentru cei tematori si nesiguri, pentru cei pe care ii iubesti. Fie sa cunosti multumirea, satisfactia, si sa impartasesti bucuria deplina.

 

Fie ca anii care vin sa-ti aduca noi sperante, noi inceputuri, noi aventuri, noi descoperiri. Fie ca intotdeauna sa te bucuri, sa fii curios si proaspat precum un copil, oricat de mica ar fi barca in care navigheaza fiece viata, oricat de mari ar fi oceanele si pericolele…Fie ca soarele sa lumineze crestele valurlor si sa schimbe directia panzelor. Fie ca vantul curat sa indrepte corabia. Fie ca astazi si de-a pururea sa te bucuri de minunatiile Lumii.

 Nu-ti cunosc visele. Sper doar ca intr-o zi ele sa devina realitate. Fii liber. Tinteste sus. Fii hotarat si puternic. Traieste din plin fiecare zi. Pretuieste Tineretea, Sanatatea, Aptitudinile, Speranta – astfel ca intreaga ta viata sa fie un miracol. Si amintirile frumoase…nu le uita..nu uita pe cei carora le datorezi..

 

Vor exista noi inceputuri pe masura ce te indepartezi de vechea, batatorita carare. Vor exista greutati la care nici nu te-ai gandit, clipe de indoiala, momente de frica – dar vei avea parte si de uimire. Un cot al drumului – si lumea se va asterne la picioarele tale. De-a lungul intregului drum vor fi lucruri noi pe care sa le vezi, sa le gusti, sa le mirosi, sa le atingi. Din asta se va compune fericirea ta, viata ta. Fie ca gandurile mele sa te insoteasca. Prietenii, familia.. nu sunt intotdeauna prin preajma ca sa impartaseasca cu tine lucrurile bune. Dar chiar daca esti singur cu camila in mijlocul Saharei, sau daca esti la carma vasului, inaintand singuratic printr-o furtuna din sudul Atlanticului – gandurile si urarile lor de bine te vor insoti. Iar EU voi fi cu tine mereu.. Gandeste-te la prietenii tai cand verifici busola, sau cand cobori vela. Ei iti doresc sa-ti gasesti fericirea pe care o cauti.

 Iti doresc fericire, dar nu fericirea care se cumpara izolandu-te de lume. Nici cea prin care iti renegi visul de dragul confortului. Iti doresc fericirea de a face ceea ce te pricepi cel mai bine. De a-ti asuma riscul incercarii. De a-ti asuma riscul daruirii. De a-ti asuma RISCUL IUBIRII..

Nu uita tot ce iti doresc..nu uita multe altele..caci  te asigur nici eu nu voi uita.. niciodata.. fiinta speciala din viata mea!

Anunt!

   Fiindca in ultima luna m-au tot intrebat diverse persoane daca mai postez imagini cu desene sau cine este autorul fiindca le-a placut foarte mult sau pur si simplu ca sa-si ”clateasca ochii”..m-am gandit sa dau link-ul blogului ”vinovatului” (in cazul in care nu l-ati observat la Blogroll) si sa va las sa-l descoperiti singuri pe ”artistul din umbra”. Va garantez ca nu veti fi dezamagiti.

www.elfulx.blogspot.com

Oameni vs demoni

   De foarte multe dati in viata suntem obisnuiti sa dam vina pe altii..pe cei apropiati noua sau chiar si pe necunoscuti pentru deciziile gresite pe care le luam sau chiar pentru propriul mod de a actiona. Recent am observat ca in anumite situatii s-a ajuns sa dam vina chiar si pe demoni, indiferent ce forma sau structura pot lua acestia. E foarte usor sa zici ”diavolul m-a pus!” sau ”nu stiu ce am avut, parca nu am fost eu, parca a fost altcineva in locul meu!” si astfel sa te speli pe maini si sa incerci sa dormi linistit.

Dar ce se intampla cand oamenii sunt mai rai decat demonii? Am intalnit cazuri, uneori le-am simtit pe propria piele, cand unii oameni si-au alterat ”chipul lui Hristos” din ei..si-au pierdut si ultima urma de umanitate si s-au comportat josnic, fiind fara scrupule. E foarte usor sa faci rau..e si placut presupun..si mai ales cand rautatea are si un soi de prostie e cum nu se poate mai bine. Cand traim doar pentru a face rau, asta fiind singurul scop, in ce ne transformam?

Observand rautatea unora si pasiunea cu care fac asta, pot sa afirm, mai in gluma, mai in serios, ca ”diavolul e mic copil”. Ura diavolului pentru rasa umana e relativ justificata si o gasim in religie des mentionata dar ura oamenilor pentru semenii lor ma sperie cateodata. Nu numai ca suntem crestini superficiali si apelam la Dumnezeu doar cand avem nevoie dar am ajuns sa facem rau doar pentru a dovedi cat de ”puternici” suntem. Dar ma intreb oare cine ne-a dat aceasta ”putere”?

Priveam mai acum cateva zile doua persoane care erau intr-o disputa aprinsa.  Una foarte agresiva, jignea si ameninta folosind cuvinte triviale si mult prea josnice pentru statutul de ”om corect” pe care tinde sa si-l asume, iar cealalta statea inmarmurita si nu-i venea a crede..de ce? fiindca o data au facut parte din aceeasi familie..unde se presupune ca se placeau si se respectau reciproc, nici nu mai vorbesc de afectiune. Indiferent ce determinase situatia de fata, nu exista scuza pentru valul de rautate si insulte pe care ”omul corect” il revarsa asupra celeilalte pers. Cred ca si un demon ar fi fost mai decent..dar uneori oamenii concureaza cu demonii la rautate..si nu de putine ori tot oamenii castiga. Situatia nu e singulara, doar ca mi-a atras atentia fiindca, asa cum am mai spus, au facut parte din aceeasi familie. Nici nu vreau sa ma gandesc daca erau doi straini unde se ajungea.

Aceasta este doar o situatie. Ideea e ca ura oamenilor pentru semenii lor creste zilnic si o intalnim de la varste fragede, din pacate. E foarte usor sa spui ”te urasc” si presupun ca e la fel de usor sa simti asta. Dar cu ce pret se intampla asta? Care este satisfactia?

Se spune ca diavolul are o minte sclipitoare dar se pare ca in unele situatii  este intrecut de catre om. Omul poate crea situatii sau adopta strategii la care nici diavolul nu s-a gandit. Ma amuza acest lucru dar uneori chiar asa e. Asa ca ma gandesc..oare care e superior? Iata si o istorioara religioasa interesanta care intareste aceasta afirmatie:

”Traia retras intr-o chilie un calugar care adoptase o viata grea, de rugaciune continua si asceza. Era undeva in munti si era privat de confort si utilitati. Intr-o dupa amiaza l-a vizitat un om care, bucuros de sfaturile primite, i-a lasat calugarului cateva merinde printre care si un ou crud. Calugarul s-a gandit continuu la acel ou si la modul cum putea fi acesta preparat, tinand cont de lipsa posibilitatilor, chiar daca postise mai toata viata. La un moment dat aprinde lumanarea si incalzeste oul la flacara ei pana ce acesta a devenit  semi-comestibil si l-a mancat cu pofta. Moare calugarul in noaptea aceea, ajunge in fata Judecatorului si acesta il mustra pentru ultimul sau pacat. Calugarul afirma: Diavolul m-a indemnat! apoi din senin apare si diavolul foarte revoltat zicand: Ceeee? Nici macar MIE nu mi-a trecut prin gand asta!!” )

Si ca o concluzie amuzanta: diavolul mai are multe de invatat de la oameni!

Un An Nou fericit!

Insotit de toate gandurile bune! LA MULTI ANI!

Craciun fericit!

Fie ca in noaptea sfanta sa cantam si noi asemeni ingerilor ”HRISTOS SE NASTE, MARITI-L!  HRISTOS DIN CERURI, INTAMPINATI-L!” si sa ne umplem sufletele de bucurie si pace.

Un Craciun fericit!

Putina poezie nu strica..

Nu-i asa? Si fiindca uneori ”ma loveste” melancolia, m-am gandit sa public niste poezii care personal mi-au placut.. iata ca mai sunt mici talente nedescoperite..azi mici dar care maine pot deveni mari..cine stie? Stiu ca ”gusturile nu se discuta” asa ca..

SOLITUDINE

As vrea sa musc din mine insami,
Sa-mi simt sangele alunecand spre mine,
Sa-mi simt miscarea si pasii gadurilor.
Ca intr-un clopot sa ma simt,
Fara iesiri,fara timp.
Astept mereu sa-nceapa dansul,
Sa trec neobservat la marginea pamantului.
Tu,trecatorule,nu te opri,
nu ma privi,
nu ma atinge.
Hei,trecatorule,priveste-ti cararea si ziua vine
Eu sunt doar Eu.
Ca o broasca testoasa,
Vreau sa ma retrag in carapace.
Sa ma cunosc,sa ma stiu.
             Nu te opri

by agawean

 

TIMPUL

Timpul trece
Timpul vine,
Si imi este dor de tine.
Cand timpul aripi
ar purta,
Si vei uita dragostea mea,
Macar prietenia care a fost,
Sa nu ramana fara rost.
Timpul e inselator
Timpul este trecator,
Zorii zilei care vin
Imi aduc numai suspin.
Trandafirul ce s-a ofilit
In glastra,
A fost dragostea noastra,
Vine repede si pleaca
Si in inimi lacrimi seaca……..

by agawean

 

ABIS

Zambesc spunand ca totul e bine
Dar s-a rupt o parte din mine,
O parte din sufletul meu
Ucis de cuvantul tau.

Incerc sa inteleg ce se intampla cu mine
Dar nimic nu merge bine
Alunec intr-un abis
Ca si cum ar fi ultimul vis.

Simt o durere adanca
Ce incet incepe sa ma patrunda
Imi doresc ca totul sa se sfarseasca
Si durerea sa se opreasca,

Ultimul gand scris pe un nor
Dispare nepasator…
Si alunecand usor,
Ma pierd in intunericul apasator.
  

Lumea se prabuseste peste mine
Sufletul nu mai poate sa respire
Planetele se prabusesc usor,
Si eu stau in mijlocul lor.
Nu ma pot misca,
Nimeni nu ma va salva
Privesc spre pamantul inspaimantator
Nu are rost sa strig dupa ajutor…
Privesc cum trece ultimul nor
Si-o lacrima-mi curge usor…

by agawean

 

VISUL..

Am visat..mi s-a parut.

Nu stiu cum s-a petrecut 

Dar in zorii diminetii

I-am zarit lumina fetii.

L-am vazut atat de clar

Era parca de clestar..

Parea pur, maret, suav

Imi era atat de drag..

Mi-a fost teama sa-i privesc

Ochii cum ii stralucesc:

Asa mari si arzatori

M-au trecut in piept fiori.

Nu-ndrazneam nici sa clipesc

Momentul sa-l risipesc

Respiram incet, cu teama

Contempland acea fantasma.

Am intins sfios o mana

S-ating trupul cel din umbra.

L-am atins..si am simtit

Inima cum s-a oprit.

Era cald..fierbinte chiar

Nu mai parea de clestar.

Tremura si m-a cuprins

In bratul acum deschis.

Si am stat imbratisati

Ca doi astrii-mpreunati:

Eu o Luna, el un Soare

O iubire atat de mare!

Ne priveam, ne sarutam

Cu soapte ne dezmierdam..

Si-auzeam in piept cum bate

Inima..in jumatate.

N-a fost vis..nici n-avea cum

El e-aici..si e acum..

E iubitul meu din vis

Ingerul de Sus trimis.

by mirrabella

 

Comentariile sunt bineinteles binevenite.

Talentul din umbra

   Mai intai tin sa precizez ca, desi articolul poate avea un caracter publicitar, nu asta tin sa evidentiez. Am ales sa vorbesc despre  un talent din umbra – Crys. Cine e Crys? Un tanar ca multi altii, un pic emotiv dar cu o personalitate puternica, misterios si carismatic, care isi manifesta trairile prin arta.

Ar mai fi multe de spus dar cuvintele nu-si mai au rostul. Fiindca el e modest in ceea ce il priveste, am ales ca eu sa nu fiu si m-am gandit sa scot din umbra cateva lucrari.

..iata si ”vinovatul”

Comentariile sunt binevenite.

?

?

Mda..am lasat acest articol fara titlu..nu m-am putut hotari cu privire la un titlu care sa reflecte cat de cat ceea ce vroiam sa spun. Ideea e ca,  in ultimul timp, m-am confruntat cu probleme diferite si cu caractere si situatii relativ ”ciudate” care aproape ca m-au bagat intr-un colaps mental.

Am ajuns insa la concluzia ca astia sunt oamenii, asta e lumea in care traim si mai ales ca superficialitatea a luat locul putinelor valori ramase. Nimic nou sub soare, pot spune unii, dar cand aceasta superficialitate face mai mult rau decat bine, atunci e o problema.

Eu una nu pot intelege multe lucruri..sau poate ca inteleg dar nu sunt pregatita sa accept. Nici macar acum. Nu pot intelege cum de marile iubiri se transforma mai intodeauna in dezamagiri, cum ura poate lua locul iubirii atat de repede? De ce unii oameni mint si sunt fara scrupule, calcand in picioare tot ce au mai bun doar pentru interese materiale(care de multe ori nu se concretizeaza)? Cum se face ca majoritatea prieteniilor sunt bazate pe interes iar tradarea este ceva comun incat nici nu mai doare atat de rau? De ce privim omul de langa noi mai mult ca pe un obiect sexual catalogandu-l daca e ”bun” sau nu? De ce e oare mai convenabil sa afirmam ca suntem atei convinsi decat sa imbratisam o religie (oricare ar fi ea)? Obisnuim sa etichetam oamenii inainte de a-i cunoaste cu adevarat..de ce oare? E adevarat ca razbunarea e mai dulce.. dar mai dulce decat ce? De ce pacea interioara, linistea sufleteasca a fiecaruia e atat de greu de dobandit in zilele de astazi?

Acestea sunt doar cateva dintre intrebarile care se pot naste..nu sunt intrebari retorice, din contra: cred ca pentru fiecare exista un raspuns doar ca e simpla teorie. Practica..

Interactionez cu categorii diferite de oameni si de la fiecare am ceva de invatat. Mai ales de la adolescenti. Ei sunt cei mai imprevizibili si fascinanti, as putea spune. Nu am ”analizat” caracterul fiecaruia (nici nu as avea cum) dar totusi cativa dintre ei mi-au atras atentia in mod deosebit. Interesant e ca mai exista tineri cu valori si principii, tineri capabili sa iubeasca si nu doar partea ”trupeasca”, tineri care au multe de oferit dar din pacate nu sunt intelesi sau acceptati de mediu, de colectiv. Ce ironic..

Ca si o concluzie putin rautacioasa as putea spune ca umanitatea este pe cale de disparitie..oare cum am permis sa se ajunga aici?

 

”Eshatologia” unui teolog

     Fiindca auzim tot mai des vorbindu-se despre eshatologie sau  sfarsitul lumii (cum se spune in popor) si facandu-se tot mai multe speculatii, m-am gandit sa deschis acest subiect la fel de controversat ca si altele abordate mai inainte, in incercarea de a auzi si alte opinii.

Mai intai tin sa precizez ca de data asta nu voi prezenta umila mea parere, ci voi face referire la un articol scris de cunoscutul teolog ortodox, par. Dumitru Staniloaie, marele dogmatician.

Nu m-am ferit sa-mi exprim punctul de vedere, dar am considerat  ca, macar pentru aceia care ma intreaba si sunt interesati, sa prezint punctul de vedere al cuiva mult mai ..’’luminat’’.

Iata deci ce aflam de la marii nostri teologi:

<<Conform Sfintei Scripturi , desi nu se va putea prevedea cu siguranta momen­tul sfarsitului lumii, totusi vor fi unele semne care pot sa indice cu oarecare probabilitate apropierea sfarsitului. Desigur ca si aceste semne sunt supuse unei ambigu­itati. De aceea, Sfanta Scriptura spune pe de o parte ca sfarsitul va veni pe neastep­tate, dar pe de alta parte, da unele semne ale apropierii lui.

Sfantul Apostol Petru infatiseaza caracterul ambiguu al apropierii sfarsitului, declarand ca si atunci unii se vor indoi de apropierea lui. De aceea sfarsitul va veni “ca un fur”. “Intai trebuie sa stiti ca in zilele cele de apoi, veni-vor cu batjocura batjocoritorii, care vor umbla dupa poftele lor si vor zice: “Unde este fagaduinta venirii Lui? Ca de cand au adormit parintii, toate raman asa ca de la inceputul zidirii… Iar ziua Domnului va veni ca un fur; atunci cerurile vor pieri cu vuiet mare; stihiile arzand se vor desface si pamantul si lucrurile de pe el vor arde cu totul” (2 Pt. 3, 3-4, 10).

 Pe de o parte semnele sfarsitului date de Scriptura par sa fie foarte caracteris­tice. Dar pe de alta parte, din cauza echivocului care va persista, nici aceste semne nu pot fi identificate cu siguranta deplina. Ele sunt:

1) predicarea Evangheliei la toate popoarele (Mt. 24, 14);

2) convertirea poporului iudeu la crestinism (Rom. 11, 25);

3) inmultirea faradelegii si racirea dragostei intre oameni (Mt. 24, 10, 12), caderea multora de la credinta, amagiti de prooroci mincinosi (Mt. 24, 4 si urm.), inmultirea razboaielor si a vestilor de razboaie (Mt. 24, 67), mari catastrofe in natura (Mt. 24, 7, 29);

4) venirea lui Enoh si Ilie (Apoc. 19, 1);

5) venirea lui Antihrist (2 Tes. 2, 3-11; 1 In. 2, 18) care va lucra impreuna cu apostolii sai mincinosi tot felul de semne ca sa amageasca pe oameni; substituindu-se lui Hristos, el va prigoni cu furie pe alesii Domnului (Mt. 24, 5, 11);

6) aratarea pe cer a “semnului Fiului omu­lui” (Mt. 24, 30), adica a crucii.

 

Semnele 1 si 3 sunt ceva prea general, ca sa se poata cunoaste exact cand s-au produs. Convertirea poporului iudeu nu stim in ce sens are sa se inteleaga. Celelalte semne cuprind pe de o parte ceva misterios, pe de alta nu vor avea o aparenta lip­sita de echivoc. De aceea multi vor putea sa le indice ca prezente, inainte de a se produce real, si multi vor putea contesta realitatea lor, cand se vor produce de fapt. Astfel istoria va putea ajunge obiectiv de multe ori aproape de sfarsit, dar oamenii nu vor putea subiectiv sa cunoasca aceasta; sau unii oameni o vor consi­dera aproape de sfarsit, fara sa fie de fapt. De aceea ei vor continua sa se casato­reasca si sa se ocupe cu celelalte treburi ale lor, chiar in preajma sfarsitului ei real. Istoria nu va ajunge la sfarsit prin ea insasi, ci prin voia lui Dumnezeu.

 Dumnezeu ii pune capat cand vrea, dar aceasta, se pare ca atunci cand con­tinuarea ei nu ar mai avea intr-adevar un rost, chiar daca multor oameni li s-ar parea dimpotriva. Numai din viata lor de dincolo vor vedea si ei ca o continuare a isto­riei ar fi fost inutila. De aceea Scriptura cere ca oamenii sa fie pregatiti pentru sfarsit, dar nu sa fixeze un soroc al lui (Mt. 24, 42).

Unii parinti bisericesti vad motivul sfarsitului lumii la un moment dat, intr-un plan intern al lui Dumnezeu. Sfarsitul ei va veni prin Dumnezeu, atunci cand ea si-a implinit rostul conform planului lui Dumnezeu.

Ambele aceste idei: sfarsitul lumii prin Dumnezeu, dar atunci cand ea isi va fi implinit rostul prevazut de Dumnezeu, se cuprind in afirmarea Sfantului Maxim Marturisitorul si a Sfantului Simeon Noul Teolog ca intai trebuie sa se implineasca lumea de sus si apoi va veni sfarsitul. Dupa cel dintai, lumea de sus se va implini cand toate madularele se vor strange in jurul capului – Hristos, ca sa fie trupul lui Hristos complet. Cel de al doilea dezvolta ideea aceasta, adaugand ca pentru a se intregi trupul lui Hristos cu toti cei mai inainte randuiti, trebuie ca acestia sa se nasca pe pamant. “Deci, fiindca Biserica este trupul lui Hristos si mireasa Lui si lumea de sus si locasul lui Dumnezeu, iar madularele trupului Lui sunt toti sfintii; si fiindca nu s-au nascut inca toti, nici n-au bineplacut, este vadit ca nici trupul lui Hristos nu e complet si nu s-a umplut inca lumea de sus, adica poporul Bisericii lui Dumnezeu, ci se afla inca multi in lume si pana azi multi care nu cred, dar vor crede in Hristos. Sunt si multi pacatosi si risipitori care se vor pocai si multi neascultatori care vor asculta. Si inca multi se vor naste si vor bineplacea lui Dumnezeu pana la glasul trambitei din urma. De aceea e de trebuinta sa se nasca toti cei mai-inainte-stiuti de Dumnezeu si sa se umple lumea Bisericii de deasupra lumii acesteia, a Ierusalimului celor intai-nascuti, in cele ceresti. Si atunci se va umple plinatatea trupului lui Hristos de cei ce sunt mai inainte-randuiti de Dumnezeu ca sa se faca dupa chipul Fiului Sau, care sunt fiii luminii si ai zilei aceleia. Acestia sunt toti mai inainte-randuiti si scrisi si masurati si se vor uni si se vor lipi de trupul lui Hristos si atunci va fi intreg si desavarsit trupul lui Hristos si nu va mai lipsi nici un madular”.

Ideea a exprimat-o mai inainte Sfantul Grigorie de Nyssa care zice: “Prin cei ce se adauga continuu la credinta, Hristos Se zideste pe Sine insusi. Si El va inceta sa Se zideasca pe Sine, cand va ajunge la masura de crestere si desavarsire a trupului si nu va mai lipsi ceva care sa trebuiasca sa se adauge prin zidire, toti fiind ziditi pe temelia proorocilor si apostolilor… Daca deci, cap fiind El, isi zideste corpul Sau in continuare prin cei ce se adauga mereu, inchegandu-i si articulandu-i pe toti in ceea ce i se potriveste fiecaruia dupa masura lucrarii lui, ca sa fie, fie mana, fie picior, fie ochi, fie ureche, fie altceva din cele ce completeaza trupul, pe masura credintei fiecaruia, iar facand aceasta Se zideste pe Sine, precum s-a zis, e clar ca salasluindu-Se in toti, pe toti ii primeste in Sine, pe cei ce se unesc cu Sine prin impartasirea de trupul Sau si pe toti ii face madulare ale trupului Sau, ca sa fie madulare multe, dar un trup”.

Sfarsitul lumii va veni deci cand se va completa lumea din punct de vedere spiritual, sau trupul lui Hristos, ca o spiritualitate unitara si armonica. Unitatea acelei lumi trebuie sa cuprinda totalitatea formelor de incorporare individuala a spiritualitatii divino-umane a lui Hristos. Desigur deplinatatea unirii se va realiza dincolo. Dar dincolo se realizeaza cele nazuite aici.

Dar de ce este definita prin numar aceasta totalitate si nu implica mai degraba o infinitate de forme individuale, e greu de inteles. Poate pentru spiritul finit e nece­sar acest caracter definit al totalitatii formelor de spiritualitate, ca sa le poata cuprinde fiecare pe toate. Spiritualitatea divina exprimata uman primeste un contur definit, fara a inceta sa fie experiata ca infinita in adancimea ei. Poate insa motivul principal pentru care numarul persoanelor care completeaza Trupul tainic al Domnului e definit, sa fie acela ca un numar infinit de persoane nu poate fi iubit. Iubirea infinita cere si o concentrare a ei spre persoane de numar finit. Nici dum­nezeirea nu e un numar infinit de persoane. Dar ipostasurile ce se iubesc sunt ele insesi infinite. Tot asa experiaza infinitul persoanele umane ce se iubesc in trupul Domnului cu iubirea unitara din El, sau din Sfanta Treime, dar nu din infinite cen­tre divine.

Insa conturul definit al spiritualitatii se refera probabil nu numai la numarul limitat de persoane in care se experiaza, ci si la modalitatile de experienta si expri­mare a spiritualitatii lui Hristos de catre lumea spiritelor create, fara ca sa se excluda trairea infinitului de catre ele si o inaintare in Hristos cel infinit si Unul prin fiecare modalitate. Persoanele se grupeaza pe pamant pentru a experia modalitati mai bogate ale incorporarii spiritualitatii divine a Capului noii umanitati, Hristos, in legaturi variate si mereu schimbate. Dar in lumea viitoare fiecare persoana, desi reprezinta o modalitate de incorporare a spiritualitatii infinite a lui Hristos, va avea si va intelege in legatura cu ea pe toate celelalte intr-un mod infinit mai deplin ca aici, incat fiecare va trai intreaga spiritualitate a lui Hristos, a trupului tainic al Lui, dar in alta forma. Iar pe de alta parte, intreaga spiritualitate dumnezeiasca si ome­neasca concentrata in Hristos, Capul trupului omenirii indumnezeite, se va afla ac­tualizata prin madularele acestui trup al Sau. Nimic din comoara aflata in Hristos nu va fi nevalorificat in trupul Lui tainic, datorita nenumaratelor capacitati naturale, inaltate de har, pe care le reprezinta madularele Lui.

Sfantul Grigorie de Nyssa spune ca Dumnezeu priveste in viziunea Sa omenirea ca un intreg si daca n-ar fi prevazut caderea ei, oamenii s-ar fi nascut altfel si ar fi aparut toti in existenta deodata. Faptul ca in urma pacatului se nasc succesiv, face ca fiecare sa astepte realizarea sa deplina pana la nasterea tuturor. Oarecum nasterea deplina a fiecaruia e conditionata de nasterea tuturor la sfarsitul lumii. Chipul dumnezeiesc e comun intregii omeniri. “La inceput, cand puterea divina a produs natura existentelor, tinta lor a fost creata in imediata corespondenta cu inceputul lor… in acelasi moment cu inceputul lor apare perfectiunea lor finala. Natura umana era in numar. Ca si celelalte creaturi ea trebuia sa aiba perfectiunea sa chiar in momentul creatiei, imediat”. Datorita caderii, specia umana “are dure­rea sa regaseasca prin generatii succesive integritatea ei numerica si ontologica, adica libertatea completa sau, mai bine zis, libertatea de jugul pacatului”.

 Imbinand motivele dezvoltarii istoriei spre sfarsit cu motivul opririi ei cand va vrea Dumnezeu, s-ar putea spune ca lumea se va sfarsi atunci cand, pe de o parte, nu vor mai creste in ea oameni care sa o completeze de sus spre a exprima vreuna din trasaturile spiritualitatii lui Hristos, pe de alta, cand cei ce vor aparea nu vor mai lua din ea nimic pentru a o dezvolta in cadrul ei. Se va sfarsi atunci cand nu va mai fi posibila in ea o dezvoltare a spiritualitatii infinite concentrate in Hristos. Epuizarea istoriei in acest rol al ei nu va fi nici accidentala, nici silita de providenta divina, ci se va datora unei misterioase convergente si intalniri a acesteia cu oranduirea divina, care nu exclude nici libertatea umana, nici lucrarea dumnezeiasca. Refuzul lui Dumnezeu de a mai revela adancimi noi prin creatie va coincide cu neputinta ei de a mai sesiza si dezvolta aceste adancimi. Epuizarea puterii creatoare sau reve­latoare de spiritualitate a istoriei va fi un semn ca lumea de sus s-a completat.

Prin imbinarea acestor doua cauzalitati in explicarea sfarsitului istoriei, se da un raspuns afirmatiei eventuale ca istoria, sfarsind printr-o epuizare a posibilitatilor ei de a mai sesiza si dezvolta in cadrul ei virtualitatile sadite in ea de Dumnezeu si concentrate, actualizate si descoperite in Hristos, e un esec al operei lui Dumnezeu.

Insusi faptul ca omenirea e destinata invierii, a carei baza a pus-o Hristos, si anume invierii in solidaritate, pe un plan de viata absolut si etern fericita, arata ca Dumnezeu a pregatit pentru omenire ceva cu mult mai inalt, si istoria creatiei e numai o etapa de existenta omeneasca in care sa contribuie si omenirea la cresterea ei pentru aceasta viata absolut fericita.

Apoi, istoria a dezvoltat daca nu intr-un mod uniform, macar in mod dublu (ambiguu) virtualitatile puse in ea de Dumnezeu si reinnoite si desavarsite in Hristos. Ea a pus in lumina ultima, in limitele relative ce tin de ea, tema omului ca fiinta suprema a creatiei vizibile, destinata sa cunoasca opera lui Dumnezeu si sa se cunoasca pe sine insasi in valoarea ei superioara tuturor creaturilor. Daca nu toti folosesc aceasta dezvoltare maxima a virtualitatilor umane, ca prin ele sa vada din­colo de ele si sa se uneasca cu Dumnezeu cel intrupat, pentru o dezvoltare infinita dincolo de imanenta finita, aceasta se datoreste libertatii omului, pe care Dumnezeu nu voieste sa o anuleze.>>

Iata deci cum e vazuta eshatologia de catre marii nostri teologi si sfanti parinti. Sunt sigura ca exista si alte ’’ viziuni’’ sau simple pareri. Cert e ca din prisma ortodoxa eshatologia e ceva firesc, concret si care  nu trebuie sa inspaimante. Dar , ma intreb, chiar asa e privita de crestini? Hmm…

Demonul viitorului:MASONERIA (II)

    Iată ca am revenit mai repede decât prevăzusem asupra controversatului subiect despre masonerie. Ceea ce m-a determinat să postez a fost faptul că, aproape zilnic, interacţionez cu tineri care vor să afle cât mai multe despre acest subiect şi care sunt uşor contrariaţi fiindcă ceea ce le relatez poate părea fabulos. Precizez însă că nicio secunda nu am postat ’’poveşti’’ si întodeauna m-am bazat pe studii sau/şi experienţa proprie.

Masoneria însă este un subiect care mă fascinează, ca şi sectologia, ocultismul sau demonologia..să zicem că partea mai puţin ştiută a istoriei religiei, nu? şi atunci când ’’îţi prinzi urechile’’ (cum spun eu uneori) ajungi să descoperi, să cunoşti cât mai multe şi de ce nu..să le şi împărtăşeşti altora. Asta încerc şi eu să fac. Nu să convertesc tineri, nici să-i sperii (Doamne fereşte) ci pur şi simplu să împărtăşesc din puţina mea cunoaştere.

Dumnezeu nu este agresiv, El  nu forţează pe nimeni, stă la uşa noastră şi bate însă de noi depinde dacă vrem să-L primim în inima şi în viaţa noastră. Aşa că, avându-L ca exemplu suprem, încerc şi eu să bat la unele uşi..rezultatul însă se va vedea în timp..oricum speranţa moare ultima..sau nu moare deloc.

Revenind la masonerie..des sunt întrebată ’’Ce este şi ce face masoneria mai exact?’’. Iată că deşi pare o întrebare care va avea ca raspuns poate o definiţie a masoneriei, nu e deloc aşa.

Masoneria  este cea mai puternică organizaţie mondială care are ca scop să deţină controlul în domeniul economic, politic, cultural şi mai nou militar. Masoneria îşi propune să finanţeze şi să controleze principalele instituţii de decizie, naţionale şi internaţionale şi chiar reuşeşte să deţină controlul si, mai mult decât atât, jurământul masonic are în conţinutul său pedepse foarte severe pentru membrii care divulgă secretele, organizaţia având caracter secret.

Iată conţinutul acestui jurământ:

“Jur, în numele Arhitectului Suprem al tuturor lumilor (Satana) să nu descopăr niciodată secretele, semnele, cuvintele, învăţăturile sau practicile francmasoneriei şi să păstrez tăcere veşnică asupra lor. Făgăduiesc şi jur să nu trădez niciodată nimic din acestea nici prin scris, nici prin grai, nici prin gesturi, nici să pun altcineva să scrie, să litografieze, să graveze, să tipărească ceva, să nu dau în vileag în vreun fel ceea ce mi s-a descoperit până în această clipă sau mi se va descoperi în viitor. Dacă ni mă voi ţine de cuvânt, mă oblig să mă supun la următoarea pedeapsă: – să mi se ardă buzele cu fier înroşit – să mi se taie o mână – să mi se smulgă limba din gură – să mi se reteze gâtul – cadavrul meu să fie spânzurat în lojă în timpul primirii unui nou frate, iar după aceea să fie ars şi cenuşa aruncată în vânt”

Cum scopul ascuns al masoneriei este dominaţia asupra întregii planete, întemeierea unei republici mondiale cu desăvârşire laică, condusă de francmasoni cu o omenire îndobitocită de mizerie şi de patimile inferioare dezlănţuite. Scopurile principale pe care ei intenţionează să le realizeze până în anul 2050, sub numele generic de Noua Ordine Mondială, sunt:

 

1) Stabilirea unei Noi “Ordini” Economice Internaţionale, sub directul control al unui organism francmasonic mondial.

2) Stabilirea şi impunerea necondiţionată a unui guvern mondial francmasonic care va fi manipulat din umbră de Noua Ordine Mondială.

3) Stabilirea viitoarelor State Unite ale Europei ca aşa-zisă naţiune dominantă, guvernată de guvernul mondial.

4) Alegerea şi impunerea unui rege planetar unic, iniţiat de maeştrii francmasoni, pentru a conduce guvernul mondial.

5) Crearea şi promovarea unei aşa-zise “religii mondiale” care va coordona toate religiile pământului (”religia” satanică) care va avea în frunte un fel de pontif mondial.

Iata cateva relatari din protocolul masoneriei, care au fost facute publice de Albert Pike,  marele mason, in cartea sa ’’Dogma si Morala’’, acesta ulterior platind cu viata razvratirea sa de la batranete.

1. Aurul este o putere irezistibilă. Mânuit de experţi va fi totdeauna cel mai util instrument pentru cei care îl au şi obiectul invidiei celor care nu-l au. Cu aur poţi cumpăra cele mai nestăpânite conştiinţe, poţi fixa valoarea tuturor lucrurilor, preţul tuturor produselor, poţi finanţa împrumuturi către state şi apoi ai statele la dispoziţie.

2. Deja principalele bănci, bursele întregii lumi, creditele tuturor guvernelor sunt în mâinile noastre.

3. Cealaltă mare forţă este presa, repetând fără încetare anumite idei, presa reuşeşte ca în cele din urmă să le impună de parcă ar fi fapte reale. Televiziunea, arta, învăţământul, toate aflate în mâinile noastre ne aduc servicii asemănătoare ajutându-ne să inoculăm în mintea oamenilor ceea ce noi dorim.

 4. Lăudând într-una democraţia, îi vom diviza pe creştini în partide politice, le vom distruge unitatea naţională, vom semăna peste tot discordie. Reduşi la neputinţă, se vor supune.

5. Îi vom împinge pe creştini la război, exploatând mândria şi prostia lor, iar noi vom trage profite. Se vor masacra reciproc şi vor face loc unde să ne pună oamenii noştri.

6. Moşia totdeauna a însemnat influenţă şi putere. Von fărâmiţa marile domenii teritoriale în numele dreptăţii sociale şi al fraternităţii. Vom împărţi fragmentele la ţărani, care le doresc din tot sufletul, şi care curând ne vor fi datornici, ca urmare a costului de producţie. Capitalul nostru ne va face stăpânii lor. Atunci noi vom deveni marii latifundiari şi stăpânirea asupra pământului ne va consolida putere.

7. Cu aur şi linguşeli vom câştiga proletariatul care se va angaja singur să distrugă capitalismul creştin. Le vom promite muncitorilor salarii pe care nici nu le-au visat, dar vom ridica şi preţul celor necesare pentru trai, astfel încât profitul nostru va fi şi mai mare. Astfel vom pregăti revoluţii pe care le vor face creştinii inconştienţi şi al căror fructe le vom culege noi.

8. Vom ataca şi le vom batjocori preoţii, făcându-i ridicoli, apoi odioşi, distrugându-le religia şi atunci vom fi stăpâni pe sufletul lor.

9. Monopolizând învăţământul, vom avea în mâna noastră mijlocul prin care vom forma minţile copiilor după cum ne convine nouă.

10. Umflaţi de ambiţie şi vanitate, conducătorii politici se înconjoară cu lux şi armate. Le vom pune la dispoziţie toţi banii de care are nevoie nebunia lor, şi astfel îi vom conduce de căpăstru.

11. Nevoia zilnică de pâine îi va face pe oameni să tacă, iar prin diferitele concursuri de Loto, sport, artă, frumuseţe etc., adormiţi şi hipnotizaţi de cuvântul magic progres, aceştia vor fi astfel distraşi şi îndepărtaţi de la problemele grave lăuntrice sau politice consumându-şi zi de zi în mod haotic şi inutil un imens şi preţios capital de energie psihomentală pe care îl vor investi, spre exemplu, în frenezia unui steril meci de fotbal.

12. Baroul trebuie să fie demoralizat, instituţiile publice trebuiesc compromise iar spionajul şi turnătoria trebuie să fie cultivate în mod sistematic.

13. Prestigiul persoanelor publice care sunt orientate în mod benefic şi divin trebuie să fie în mod sistematic desfiinţat ca şi propria lor fiinţă prin atentate, calomnii, denigrare sau folosind alte căi ascunse.

14. Crizele economice mondiale sunt în mod intenţionat întreţinute de către mişcarea Sionistă cu scopul de a retrage banii din circulaţie, determinând astfel guvernele să facă împrumuturi externe uriaşe cu dobânzi mari pentru a fi pe deplin la discreţia elitei Sioniste.

O alta intrebare cu care ma confront este “Exista vreo legatura intre masonerie si New Age?’’

Da, există..în istorie găsim diferite relatări. De exemplu, între 1949 şi 1956, Curtea Supremă Americană, ornată bogat cu masoni în special din Ritul Scoţian de Sud, s-a concentrat asupra eliminării creştinismului din viata americanilor. Între 1939 şi 1971, jurisdicţia masonică de Rit Scoţian din Sud se numea “jurisdicţia Noii Ere”; publicaţia Consiliului Suprem al Jurisdicţiei de Sud a ordinului Masonic de Rit Scoţian din Statele Unite se intitulează “The New Age – Noua Eră”.

În 1925, alegerile nu erau încă falsificate în aşa măsură ca azi, căci nu erau computerizate. Candidând la Senatul Statelor Unite, Hugo Black a fost obligat să-şi “dea demisia” din Ku-Klux-Klan, încheindu-şi scrisoarea de demisie cu cuvintele: “al vostru, legat de voi indisolubil”.

Senatorul Black a continuat să participe în secret la adunările Ku-Klux-Klan-ului, rămânând membru pe viaţă şi adept al “imperiului invizibil”. În public, Hugo Black nega că ar fi membru, şi “oponenţii liberali” s-au grăbit să-l creadă. Apoi, Franklin Delano Roosevelt l-a numit pe Hugo Black în Curtea Supremă, unde judecătorii sunt numiţi pe viaţă şi unde Hugo Black s-a dedicat eliminării creştinismului din şcoli sub pretextul “separării dintre stat şi biserică”. Sute de hotărâri judecătoreşti care interzic creştinismul şi impun maniheismul satanic al Noii Ere s-au revărsat de pe băncile Curţii Supreme a Statelor Unite şi a celorlalte curţi de judecată. Lupta ADL-ului (Ligii Anti-Defăimare) se duce printr-un potop de procese intentate şcolilor care permit morala creştină şi prin îndoctrinarea copiilor cu principiile unei “religii mondiale unice – One World Religion”. Dictonul “ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face” care rezuma pentru copii învăţătura lui Cristos (să-l iubeşti pe Dumnezeu şi să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi) a fost înlocuit cu dictonul psihologiei noi şi al religiei Noii Ere: “Nu există bine şi rău; fă ce-ţi face plăcere; dacă-ţi dă satisfacţie înseamnă că e bine”. Organizaţii ca “Americans United for the Separation of Church and State – Americanii Uniţi pentru Separarea Bisericii şi Statului” colaborează strâns cu ADL (Liga Anti-Defăimare) în această acţiune.

La inaugurarea lui Bill Clinton “poeta” Margaret Johnson, alias Macdonald, alias Maya Angelou a recitat o stranie înşiruire de incantaţii la adresa “mamei-pamânt” şi a stâncilor, pietrelor şi copacilor cu care se simte soră. Probabil că nici unul la mie din ascultători n-a ştiut că ascultă incantaţiile religioase ale noii religii ale Noii Ordini Mondiale: “Religia noii ere – The New Age”.“Am luat cunoştinţă cu câţiva ani în urmă de această nouă religie păgână care urmăreşte să înlocuiască creştinismul, când, ca activist în numite organizaţii de binefacere, am început să primesc publicaţiile şi cataloagele altor organizaţii aşa-zise de binefacere – care vizează în realitate decreştinizarea şi demolarea civilizaţiei occidentale. Ceea ce frapează în primul rând aici este accentul pus pe necromanţie (strigoi, relaţii cu morţii) şi pe vrăjitorie şi magie neagră în “religia noii ere”. Dar pentru cei care nu sunt pregătiţi să se declare direct adepţi ai satanismului, ai ori ai cultului voodoo care practica sacrificiile umane şi animale, “religia noii ere” oferă o fată mai blândă: un panteism liric şi tandru, în aparenţă, o dragoste pentru toate vieţuitoarele (şi ne-vieţuitoarele) cu care captează multe suflete miloase pe care campania susţinută de calomniere a bisericii şi religiei creştine le-a lăsat fără punct de polarizare”, mărturiseşte Gary Kah.

Promovarea tuturor religiilor, în special a celor primitive, tribale, a celor care recomandă omuciderea şi canibalismul, este una din armele cu care promotorii Noii Ordini Mondiale luptă împotriva creştinismului. Iată ce scrie un fost mason care ajunsese la cel mai înalt rang, gradul 33: “Timp de 19 ani cât am fost mason am văzut şi am participat la multe evenimente care m-au tulburat… Sunt folosite învăţăturile Cabalei, Zend-Avestei şi ale Gnosticismului, împreună cu astrologia şi doctrinele idolilor din antichitate ca Osiris, Semiramis, Isis. Dar, de câte ori e pomenit Cristos, e indicat numai în batjocură”.

Gary Kah a găsit publicaţiile “religiei noii ere” în magazinele de produse naturale. Datorită chimicalizării intensive a produselor agricole în concernele agro-industriale, datorită pompării continue cu hormoni, antibiotice şi cortizon, a vitelor şi păsărilor măcelărite pentru carne în complexele industriale de creştere a animalelor şi datorită poluării continue a apelor cu mercur, astfel încât peştii marini ajung otrăviţi pe masa consumatorului, cancerul şi infecţiile alimentare au proliferat de aşa maniera încât mulţi americani, mai puţin ignoranţi, caută cu disperare produse alimentare naturale, nechimicalizate, lipsite de otravă. Astfel a înflorit o mică piaţă de produse alimentare şi minerale naturale, pe rafturile căreia cumpărătorul găseşte – nu numai produsele alimentare ci şi propaganda religiei noii ere. Căci în asta consta puterea conspiraţiei: lupta pe ambele fronturi, în orice dispută, şi astfel întotdeauna câştigă, indiferent care parte iese învingătoare. De fapt, cei care finanţează eliminarea micului producător agricol şi otrăvirea resurselor alimentare ale populaţiei sunt şi cei care finanţează producerea de alimente nechimicalizate şi nepoluate – cu condiţia ca vânzarea lor să fie un vehicul pentru propagarea aceleiaşi ideologii promovate de echipa adversă. Cum spune americanul: “they work both sides – lupta de ambele părţi ale frontului”. (Gary Kah a găsit şi câteva prăvălii de produse naturale care nu promovează anti-creştinismul, vrăjitoria şi magia neagră a “noii ere”, dar mai puţine).

Pornit cu tot dinadinsul să studieze “religia noii ere”, Gary Kah a răspuns diverselor solicitări sub diverse nume şi în curând a fost copleşit de un noian de publicaţii, în care, urmărind numele indicate, a putut trasa relaţiile dintre diversele organizaţii şi grupuri. Citind literatura “noii ere”, el povesteşte cum conţinutul încărcat de necromanţie, ocultism şi vrăjitorie al acestei literaturi l-a copleşit şi deprimat astfel încât nu recomandă nimănui să citească această literatură dacă nu este puternic ancorat spiritual. Unele scrieri ale “noii ere” sunt în mod direct satanice şi nu constituie un pericol, pentru cel cu un minim de bun simţ; dar altele sunt în mod subtil şi insinuant distrugătoare.

În concluzie, “religia noii ere” este un panteism în care nu există Dumnezeu ci doar o forţă vitală care curge prin toată materia – minerale, plante, animale, oameni – toate acestea fiind egale şi în egală măsură divine, parte dintr-un singur tot divin. Acest concept îi face pe credincioşii “noii ere” să accepte globalismul politic. Nimeni n-are suflet individual şi unic, responsabil de actele lui, ci energia care l-a însufleţit pe când trăia se reîntoarce în noi şi noi incarnări repetate. Dar evoluând la înţelegerea marelui tot unitar, oamenii vor primi, cumva, puteri magice şi astfel vor intra ca nişte “dumnezei” în Noua Ordine Mondială. Vrăjitoria practicată de majoritatea adepţilor “noii ere” nu este totdeauna satanică; ei cred că ocultismul lor le da posibilitatea să manipuleze şi să folosească puteri oculte existente în natură.

    Deci, ce aş mai putea spune? Poate doar ’’Cine are urechi de auzit, să audă iar cine are ochi de văzut, să vadă’’